A clopotit bai,a clopotit...

Intr-o duminica ce parea ca leneveste pe sufletul si mintea mea am fost invitata la Dunare(care dupa ce a strabatut locuri cu mai multa speranta ajunge si in dreptul Galatiului fara nici un strop de Strauss in ea,incrancenata si tulbure)la un gratar,plaja si eventual un pescuit mai mult decat amator.Mai de voie,mai de nevoia de a scapa de o zi din care nu eram in stare sa ma aleg cu nimic,intr-o inertie  sociala am ajuns in acel loc "splendid"prin gratuitatea lui.Dupa ce ne-am desfatat stomacurile(ca doar fericirea cica ar trece pe acolo,dar oare cat sta?) eu una am ales umbra in locul soarelui pistruiat si basicat de pe spate si mi-am intins patura sub plopii tineri incercand sa gasesc linistea dincolo de muzica de gratar.Am atipit.Si prin somn am auzit un clopotel care anunta amicului meu mai mult decat amator ca mamaliga vanilata e pe gustul unui guvid(incercasem eu sa ghicesc in gand)dar unditele(exclusiv made in china)nu vroiau sa le ghicesc secretul din apa.Imi venise sa strig:a clopotit bai,a clopotit...dar am tacut si zambit amintirilor doar de mine stiute......
Aveam 15 ani(mandra ca intrasem la liceu cu 9 si ceva,desi aveam a-l incheia cu mult mai putin,dar asta nu stiam pe atunci)si tata a decis ca merit sa merg cu el intr-o aventura in Delta Dunarii alaturi de alte 8 persoane(6 adulti si 2 copii) pe canalul Chilia.Asa ca pregatiti pana in dinti cu tot ce era necesar(dar absolut tot) pentru o sedere de 10 zile intr-o zona nepoluata de civilizatie,incantator de razletita pe canalul coborator,urcaram bagajele in pasagerul de Tulcea si spre incantarea mea de copil nestresat de spatiu,timp si prea mult simt civic am constatat ca ocupasem jumatate din suprafata holului vaporului cu bagajele noastre multifunctionale si impetuos necesare.Era 1 septembrie,a doua zi dupa un cutremur nocturn care ne fisurase peretii apartamentului dar nici nu clintise dorinta de aventura si organizarea militareasca a tatalui meu.Era cald desi vara era deja in ilegalitate.Drumul pana la tulcea a trecut neobservat,ne grabeam sa ajungem pentru ca dupamiaza trebuia sa schimbam alt vapor care ne ducea pana in Chilia si trambalatul bagajelor  era lacom de timp.Totul a mers comform planului bine stabilit de cei 4 barbati vechi prieteni si colegi de munca,si dupa o noapte in Chilia(un loc saracacios dar aparent in oarece modernizari) imbarcati intr-o salupa inchiriata am pornit in cautarea "locului".Ne-am debarcat pe o insulita  ca un colt de rai,un inceput de lume,o poienita strajuita de un copac secular si inconjurata de arbusti micuti prin care salbaticiunile creasera un labirint de drumuri ce scapa logicii umane.Corturi intinse,foc apris ce nu s-a mai stins pe timpul sederii noastre si care era pretiosul ajutor pentru mancare,lumina si caldura in noptile tradatoare verii si mijloc in taifasul se seara dupa intamplarile zilei si de aduceri aminte.Peste prins si aruncat in oala burtoasa cu zarzavaturi  urbane si apa de Dunare sau prajit in tigaia pofticioasa de plachie ori intins pe gratarul incantat de prospetime...ce mai, nici o zi nu ducea dorul prazii pentru care batusem atata drum de ape.Iar noaptea tarziu inainte de odihna binemeritata barbatii aruncau momeli scarbave pentru somnnul-insomniac puturos si flamand si atasau capcanei clopotei pentru "alarma."Nu era noapte in care sa nu clopoteasca si in care barbati amortiti de Ene si de-un pahar de vin bun sa nu tasneasca(in chiloti) din corturi inviorati de gandul prazii si strigand...A CLOPOTIT BAI...A CLOPOTIT...Ieseam si eu(ghizuroi neobosit) sa vad minunea si sa mai privesc inca o data luna si Calea Lactee...apoi adormeam multumita..urma inca o zi din oda fericirii.Aventuroasa a fost si intoarcerea si multe multe s-au mai intamplat dar nu vreau sa lungesc povestea,bucuria insa ne-a ramas mult timp in suflet si din cand in cand ne aninteam spunand...a copotit bai a clopotit...Dupa 16 ani de atunci pentru tatal meu a mai cloptit o data de dincolo din nestiut un clinchet doar de el auzit si s-a grabit sa nu piarda somnul,cel mai mare si concret somn iar eu am ramas cu clopoteii in suflet tresarind in amintiri